În căutarea lui Mono

Inscris de Cristi Gheorghe, pentru Spitalul din Craiova, Categoria: Teatru

„Mono, unde ești?” „Ce drum lung! Nu știam că stați atât de departe” „Ce-ar fi să vii în locul meu?” „Adevărul e că mi-am pierdut îndemânarea…” „Călătoria noastră s-a încheiat.” „Mono e în fiecare dintre noi.” „ Hai să ne jucăm împreună!”
Teatrul, privit ca artă a cercetării și reprezentării omului, s-a demonstrat a fi un bun instrument pedagogic în observarea copilului și antrenarea lui pentru a se exprima. Viața copilului se învârte în jurul jocului. Întrucât granița dintre real și imaginar este foarte fină, există tendința refugierii în planul fantastic, copilul având convingerea că jocul este realitatea adevărată. Experiențele trăite sub forma jocului stimulează creația, iar imaginația îl ajută să-și dezvolte câmpul cunoașterii și să-și înțeleagă viața interioară.
Sunt Cristi Gheorghe, absolvent al Universității de Arte George Enescu, Iași, specializarea Arta Actorului. Am început să lucrez cu copiii imediat după terminarea facultății, preocupat fiind să-mi dezvolt spiritul ludic. Treptat am devenit interesat de educație și, în acest sens, am conceput exerciții de dezvoltare îmbinând tehnici de terapie prin teatru, muzică și psiho-pedagogie. Exercițiile urmăresc: dezvoltarea atenției, comunicării, percepției, expresivitatea și exprimarea emoțiilor. De asemenea am scris piese de teatru pentru copii având drept scop stimularea empatiei, dezvoltarea imaginației, creșterea stimei de sine și bucuriei de viață.
Proiectul În căutarea lui Mono se adresează copiilor din cadrul secției de Oncopediatrie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova și vizează aspectul emoțional, urmărind prin acesta transformarea jocului în medicament. Prioritar este crearea unui limbaj comun de comunicare cu copiii. Desfășurat sub forma unui spectacol, proiectul este alcătuit din două etape: povestea și exercițiile de dezvoltare. Prima parte presupune crearea unei lumi cu tematică și personaje apropiate de universul copiilor. Acțiunea este simplă și se învârte în jurul dispariției lui Mono, spiridușul prieteniei. Clovnul Arli pleacă în cautarea lui întrebând copiii dacă l-au văzut. Surpriza apare atunci când se întâlnește cu clovnul Zanny, vechi coleg. Prilej de bucurie, dar și de răfuială. Povestea îl are în prim plan pe Mono, personaj absent și fantastic. Aceste coordonate influențează credința copilului în existența și puterea lui. Mono e doza de mister absolut necesară, pentru că metafora nu este enigma, ci soluția enigmei. Prin acest vector se facilitează accesul la conținuturile inconștientului și/sau subconștientului. (Preda Vasile, Terapii prin mediere artistică). A doua etapă se va desfășura o săptămână sau două mai târziu, timp necesar pentru conceperea exercițiilor. Principala preocupare după stabilirea unui limbaj comun de comunicare este dezvoltarea la nivel cognitiv și psiho-social. Având din nou jocul drept principal instrument de lucru, exercițiile vor fi realizate în funcție de fiecare copil. Obiectivele urmărite vizează dezvoltarea cunoștințelor despre sine, sporirea creativității, percepției și conștientizarea mediului înconjurător. Muzica funcționează ca un stimul pentru a intra în lumea lui Mono.
Dacă art-terapia trebuie concepută ca un câmp simbolic, ca un proces de transformare, ca o nouă cale de comunicare (P. V.) , atunci următorul pas este să realizăm o schimbare de unghi, să oferim o altă perspectivă prin care să privm lumea din jur, atât pentru copii cât și pentru noi, nu doar un zâmbet, ci o punte de salvare.

BUGET
Transport, cazare, diurnă (3 persoane) – 600 E
Scenariu- 300 E
Exerciții pentru dezvoltare personală – 400 E
Repetiții și reprezentații (2 interpreți) – 700 E
Regia – 400 E
Personal tehnic – 200 E
Recuzită, costume – 200 E
Cheltuieli neprevăzute – 200 E