Conceptul de libertate pare că și-a modificat esența, ori poate doar s-a adaptat la societatea actuală. În principiu, libertatea reprezintă posibilitatea de a acționa după propria dorință și voință, fără a fi stingherit cumva. Este cea mai simplă definiție, dar și cea mai greu de interpretat. Fiecare individ posedă acest magnific dar, de care se bucură după bunul plac, în fiecare clipă a existenței sale. Foarte interesantă este posibilitatea persoanei de a-și exprima liber opinia, în orice domeniu, oricând și oriunde. Îi oferă un orizont extrem de larg al percepției umane, al idealurilor și al vieții însăși. Libertatea de acțiune este minunată, însă ea nu trebuie să lezeze integritatea cuiva, ori să încalce vreo lege civică. Cunoscând toate aceste aspecte, un individ este liber să se exprime și să facă ce gândește și cum vrea, fără a se teme că i s-ar putea întâmpla ceva neplăcut, ca de exemplu, pierderea libertății.
În general, suma unor fapte reprobabile conduc la privarea omului de libertate. Dar ce să facem atunci când ne este încălcată propria intimitate, când ne sunt ascultate convorbirile telefonice, când ne sunt numărați până și pașii pe care-i facem în fiecare zi? Pare absurd, dar aceasta este realitatea! În lume există o sumedenie de programe-spion, de care se folosesc marile puteri și nu numai, pentru a controla absolut toate acțiunile desfășurate la orice nivel. De la control, la manipulare, e foarte puțin. De fapt, se urmărește deținerea totală a controlului asupra a tot ce mișcă, pentru ca viitorul să fie în mâinile celor care se cred stăpânii Universului. Noi, cei care îndrăznim să mai și gândim, înțelegem care sunt adevăratele intenții ale acestor indivizi și ne exprimăm liber opiniile referitoare la acest subiect, în virtutea conceptului de libertate.
Încă suntem liberi, dar, cine știe? Poate se va promulga vreo lege, atât de corectă și absurdă, în același timp, încât ne vom pierde și libertatea, ori dreptul de a mai respira. Doar trăim vremuri ce seamănă mai degrabă cu absurdul și SF-ul, decât cu o societate normală, în care fiecare om ar trebui să-și ducă tihnit zilele, să nu-i lipsească strictul necesar și să se bucure de tot ceea ce-l înconjoară!
Astăzi, viaţa modernă nu mai poate fi concepută fără acest control. La început el pare inofensiv, iar sub egida că datorită lui sunt feriţi de rele, ne generăm noi înşine unele şi mai grave. Cunosc cazuri de părinţi care şi-au montat camere video cu transmisie în direct pe internet în camera copiilor, cu scopul vădit de a-i spiona. E părinte, ce şi mai ales cum poate acel sau acei copii să riposteze pentru această încălcare – totuşi – a intimităţii?
Există camere de supraveghere pe domeniul public. Să credem că datorită lor a scăzut infracţionalitatea?Eu unul nu am cunoştinţă de aşa ceva şi îmi este efectiv greu să cred că o să se şi întâmple acest lucru. Din aceeaşi datorie de exprimare libertatea are aici formele sale negative. Democraţia şi libertatea pot merge mână în mână doar cu educaţia, pentru că în caz contrar drepturile civile vor fi pentru unii doar demagogie, în realitate unealta, mijlocul sub care să acţioneze.
Tot despre libertate s-a vorbeşte şi în temeiul politicii. De exemplu englezii, pe lângă faptul că habar nu aveau ce reprezintă Uniunea Europeană, au generat şi o lehamite la nivel continental, din acelaşi principiu al libertăţii, al democraţiei, al independenţei. Şi Grecia avusese un referendum vara trecută; să iasă sau să rămână un spaţiul comunitar? Dar, până la urmă, guvernul elen a înţeles – exact ca un elev la examen – că e mai bine deasupra liniei, adică ultimul pe lista cu admişi, decât primul pe lista cu respinşi. Şi în general, discursurile politice au acest dar, această predilecţie către termenul libertate, uneori folosit atât de fals şi atât de abuziv, încât chiar celui care prezintă discursul îi vine să râdă de penibilul în care se poate ajunge. Nu departe de aceste cuvinte stă cursa pentru preşedinţie, acasă la mama libertăţilor, în America.
Acolo să vorbeşti despre libertate este ca şi cum ai spune mâncare, un termen care cu siguranţă a devenit atât de popular, de banal, încât orice formă de intimidare a formelor libertăţilor – în special a celor cetăţeneşti – este sortită eşecului. Să luăm în discuţie ultimele atacuri armate. Se ştie că în Statele Unite nu numai portul de armă ci şi comerţul acestora reprezintă un drept aproape inalienabil. Niciun candidat, indiferent de culoarea sa politică, nu va miza pe o reuşită în alegeri, dacă va lua drept proiect modificarea regimului armelor. Nicio crimă, cât de odioasă ar fi ea, nu va reuşi să schimbe emblema de cowboy a americanilor şi cu atât mai puţin o îngrădire a unei libertăţi aproape fundamentale pentru spiritul celor de peste ocean.
Libertatea de expresie este o altă găselniţă. Datorită ei astăzi tot acest colos numit mass-media generează şi formează opinii şi – bineînţeles – formatori de opinie. Scrisul din ziare a căzut în derizoriu. Abia de găseşti un articol mai acătării, la radio comercialul a transformat opinia şi informaţia în muzică şi divertisment, în timp ce televiziunile, de dragul audienţei şi-a mutat publicul ţintă de la intelectuali şi oameni cu studii medii, direct la fără studii. Cei mulţi, fiind şi proşti, stau şi privesc, sunt uşor de cumpărat, motiv pentru care reprezintă exact clientul ideal acestui tip de afacere numită televiziune.
Sub aceste auspicii libertatea este astăzi ciocanul şi nicovala societăţii, motorul tuturor principiilor care guvernează mişcarea, direcţia, dar dacă termenul ar merge mână în mână şi cu cel de responsabilitate, cu siguranţă că însăşi ideile filosofice ale lui Sartre despre existenţialism ar putea fi – dacă nu doar pentru unii – măcar la o majoritate subţire, temeiul tuturor raţiunilor şi acţiunilor.